FAV
pe căi anevoioase, spre stele
marți, 12 mai 2015
Expediție europeană pentru bibliotecarii sibieni
FAV
vineri, 30 ianuarie 2015
e-Bibliotecar. Aptitudini pentru Bibliotecarul Modern
marți, 14 octombrie 2014
O zi de nota 10 pentru 6 bibliotecare sibiene
vineri, 20 iunie 2014
Zilele Culturale ale Județului Sibiu în Mărginimea Sibiului
luni, 16 iunie 2014
Biblioteca Publică din comuna Cristian se reDeschide!
Eveniment înscris pe Agenda Zilelor Culturale ale Județului Sibiu în Mărginimea Sibiului
miercuri, 28 mai 2014
Merghideal - biblioteca din centrul țării
Organizatori: Primăria Merghindeal
Parteneri: Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu, Fundația IREX București
vineri, 25 aprilie 2014
marți, 4 februarie 2014
Câteva gânduri în urma unei experiențe frumoase
Maria Lupu |
luni, 3 februarie 2014
Reflecție asupra metodei nonformale ”Biblioteca vie”
vineri, 15 noiembrie 2013
Odaia cu povești a Mariei
Florinela Anca Vasilescu
marți, 23 iulie 2013
O altă cronică a Sibiului - Hermannstadt (1930-2000) - Ion Mariș
marți, 28 mai 2013
schimb de experință româno-suedez
joi, 4 octombrie 2012
despre campanie și entuziasm
miercuri, 14 decembrie 2011
În Polonia, Biblioteca se deschide pentru toți
joi, 3 noiembrie 2011
Cuvânt
De 150 de ani Sibiul este o carte deschisă, pe filele căreia cei ce și-au găsit rostul în burgul transilvănean au compus, prin trecerea cotidiană, un rând în marea cronică a acestei comunități.
La ceas aniversar, vreau să privim aceste mărturii, dar ales generatorul celui mai important motor al culturii scrise a românilor din Transilvania: Biblioteca ASTRA.
Nu departe de locul unde ființează acum biblioteca publică, în urmă cu 150 de ani s-a aprins o scânteie din cremenea spiritelor luminate de atunci, care au crezut cu tărie în emanciparea prin cultură a tuturor românilor, a devenirii lor și autorealizării prin știință de carte.
Cine și-ar fi imaginat că gestul simplu de strângere a câtorva volume pe două polițe de raft avea de fapt rol de gest ritual, capabil să declanșeze o revoluție culturală, prin formarea unui fond uriaș de carte, documente, manuscrise, periodice, hărți, și de curând e-book-uri, dvd-uri, și alte inter-, multi-media care să servească neîntrerupt și cu onoare, timp de un secol și jumătate una din cele mai evidente nevoi ale oamenilor, aceea de a descoperi drumul care traversează câmpiile arse ale prejudecăților?
Nașterea primei biblioteci a românilor din Transilvania a fost posibilă prin înființarea Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român (1861), grupul de inițiativă care a primenit spiritul unui popor întreg, pregătindu-l momentului de grație în care și-a redobândit statutul de națiune liberă, independentă și creatoare de valori autentice.
Prin toate acțiunile și serviciile sale, Biblioteca ASTRA a încercat să rămâne un reper pentru comunitate, indiferent de volbura vremurilor care au pus la încercare anduranța și credința că, în cele din urmă, binele învinge. Forța pentru un astfel de parcurs liniar și ascendent s-a datorat activării testamentul moral al ctitorilor săi prin tezaurizare și promovarea colecțiilor sale. Astăzi, îi evocăm pe toți cei care au slujit biblioteca și cuvântul ca formă de comunicare atât a tradiției, cât și a inovației.
150 de ani în slujba lecturii
În cadrul acțiunilor dedicate aniversării a 150 de ani de la înființarea Asociațiunii ASTRA ( 1861-2011), Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu propune specialiștilor și publicului său două evenimente speciale, la care vă invităm să luați parte:
Vineri, 4 noiembrie 2011
ora 14:00 – dublu-eveniment: Vernisajul expoziţiei „Asociaţiunea ASTRA – 150 de ani (1861 – 2011), Biblioteca Judeţeană ASTRA Sibiu (foaier, Corp B) și Lansarea nr. 10 al Revistei Transilvania, dedicat momentului aniversar.
12:00 – 19:30: Sesiune de comunicări ştiinţifice cu tema ”150 de ani în slujba lecturii”, pe secţiuni, cu participarea colegilor de breaslă de la Biblioteca Naţională a României, Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Metropolitană Bucureşti, Biblioteca Judeţeană Octavian Goga Cluj-Napoca, Biblioteca Judeţeană Gorj, Biblioteca Judeţeană Bistriţa Năsăud, Biblioteca Judeţeană Braşov,Biblioteca Judeţeană Arad, Universitatea 1 Decembrie Alba Iulia, Institutul de Cercetări Socio-Umane Sibiu, Biblioteca Muzeului Naţional Brukenthal Sibiu, Biblioteca Central Universitară Sibiu, Biblioteca Judeţeană Reşiţa, Biblioteca Judeţeană ”Panait Istrati” Brăila, Biblioteca Judeţeană Satu Mare, OSIM, Biblioteca Judeţeană Tulcea, Biblioteca Judeţeană Botoşani și Banca Naţională a României.
joi, 14 iulie 2011
reConfigurare sau O zi plină de ”mulțumesc”
Mașina bibliotecii își face bine treaba și mă duce până la Axente Sever, locul în care biblioteca a fost închisă, cu echipamentul Biblionet cu tot. Dar, viața merge mai departe, așa că iau cele 4 computere și perifericele aferente, scriu rapid procesul verbal și aleg să merg în locuri în care bibliotecile înfloresc, atât de frumos, încât deșteptarea lor la viață influențează benefic viața comunităților în care și-au făcut cuib: Ațel, Nocrich și Tălmaciu.
Sute de kilometri, în zigzag, cu gândul departe, la corespondența care mă așteaptă în biroul de la ASTRA-mamă și la convențiile parteneriale pentru evenimentele de săptămâna viitoare. Aș inventa două ore în plus pe cadranul ceasului. Localitățile prin care trec sunt toate calcificate de soare, încremenite, iar corpul meu își amintește de oboseală. Nu-mi plac bibliotecile închise, iar cele abandonate mă întristează.
Mașina se oprește în fața bibliotecii din Ațel, loc frumos și bun. Din curtea plină cu flori a apărut cu un zâmbet uriaș, Camelia, singura bibliotecară din ținut. Bucuria este sinceră, și-a dorit foarte mult încă un computer pentru CIP-ul ațelean.
Descărcăm cutiile, instalez aparatul: merge, windows-ul se încarcă, iar conexiunea la internet se face instant. În sală, un grup de tineri, îmi studiază fiecare gest. De acest tip îndemânare tehnică, eu însămi sunt surprinsă. Mă ridic din fața computerului și instantaneu un băiat sfios îmi ia locul. Este emoționat. Îl întreb Ce s-a întâmplat, iar el îmi răspunde cu lacrimi în ochi, Încă, nu știu.
Accesează site-ul Admitere 2011 și se caută pe listele nesfârșite ale elevilor intrați la liceu. Nu se găsește, din prima, dar își face timp să-mi spună șoptit: vă mulțumesc pentru ceea ce faceți, cuvinte ce-mi invadează ființa, cu puterea unui pahar cu apă rece și vie. Nu așteaptă răspuns, se întoarce repede la site-ul oglindă, care îi va da o informație, atât de importantă pentru destinul lui. Îi mulțumesc și eu în gând, și aleg să merg mai departe, spre Nocrich și Tălmaciu, în cealaltă parte a ținutului.
De câte ori ajung în Nocrich, știu că biblioteca este deschisă, iar această garanție îmi este validată și astăzi. Așa cum mă așteptam, curtea e plină de vară, iar biblioteca, de fetițe îmbrăcate în roz. Încă un computer prinde viață și-și deschide prompt interfața.
Discutăm despre posibilitatea dotării cu încă două mese și scaunele aferente, apoi despre două proiecte, dintre care unul sunt sigură că va fi cel mai interesant din întregul program național. Și, salt înainte!
Se lasă seară, dar căldură nu lasă lumea din chingile ei. Nu pot să nu admir anduranța domnul Mitică, șoferul instituției.
Biblioteca din Tălmaciu este plină de copii și prăjituri cu răbarbără. Aici descărcăm 2 computere. Le montez și le conectez la ”sursa” Explorer. În timp ce despleteam cablurile de alimentare, apare, în ușa sălii, un fir de fetiță: Vă aștept de mult, vă mulțumesc că ați venit! De cât de mult mă aștepți o întreb. De foarte de mult, nici nu vă puteți imagina!
Îmi plac poveștile, așa că prind rostul dintre cuvinte și aștept să-și continue discursul din ușa sălii de bibliotecă: cred că vă știu, pentru că am auzit multe lucruri despre dumneavoastră. Mai știu, că parte din cărțile de aici au fost cândva într-o bibliotecă plină de copii de care aveați grijă, la fel ca și câteva din jucăriile care stau printre cărți. Știe multe, fetița-fir-de-păpădie…
Fac câteva poze și plec. Este trecut de ora șapte a serii. Cumpăr din zbor un tort, pentru că acasă mă așteaptă un puști care a reușit să se transforme în licean, dar până acasă redactez automat comunicatul de presă:
În urma închiderii bibliotecii din Axente Sever, Fundația IREX România, la recomandarea Bibliotecii ASTRA Sibiu, a decis repartizarea echipamentului (4 computere) în comunitățile în care biblioteca publică și-a făcut mult mai mult simțită prezența prin activarea CIP (calculatoare cu internet pentru public): Ațel (1), Nocrich (1) și Tălmaciu (2).
De această acțiune s-a ocupat Florinela Anca Vasilescu, bibliotecar - coordonator județean al Programului Biblionet – lumea în biblioteca mea.
Așteptăm vești din bibliotecile desemnate despre noile servicii puse la dispoziția comunității.
Și dincolo de conexiunile invizibile ale internetului, descopăr un alt tip de conexiune, mult mai valoros, în care rețeaua se compune din vise și destine, și care prinde putere prin munca bibliotecarilor. Același flux mă face să rezist într-un sistem neprietenos. La urma urmei, a fi bibliotecar în ziua de azi nu mai reprezintă doar o meserie sau doar un rol profesional, ci o provocare autentică și dramatică în slujba Cuvântului, pentru care merită să lupți.
joi, 14 aprilie 2011
Participare românească la Conferința pe tema inovației în bibliotecă
Evenimentul și-a propus să creeze un mediu în care bibliotecarii pot împărtăşi experienţele despre serviciile inovatoare pe care le oferă, prezentând într-o formulă interactivă, guvernului şi publicului larg, modul în care bibliotecile ajută la îmbunătățirea vieții în fiecare tip de comunitate.
Organizatorii au inclus o expoziție cu 50 de standuri ale bibliotecilor publice care au avut astfel posibilitatea să prezinte serviciile lor inovatoare, precum şi organizaţiile care oferă servicii pentru biblioteci, editori de resurse electronice şi firmele din domeniul tehnologiilor.
Din partea României au participat Paul-Andre Baran, Luminița Petrescu, Monica Grecu, Paul Pînzariu, Daniel Pop și Andrei Bogdan Anichiforesei, din partea Fundației IREX București, precum și Florinela Anca Vasilescu și Onuc Nemeș Vintilă, din partea Bibliotecii Județene ASTRA Sibiu.
Coordonatorii de program Biblionet, Florinela Anca Vasilescu, Daniel Pop și Andrei Bogdan Anichiforesei au susținut în cadrul unei sesiuni dedicate serviciilor inovatoare de succes, trei conferințe cu activitățile reprezentative bibliotecilor publice de la noi din țară. Moderator: Megan Volk Unangst, Bibliomist Sr. Program Manager.
miercuri, 21 iulie 2010
MELOTERAPIA
Prin meloterapie sau muzicoterapie se înţelege un ansamblu de metode psihoterapeutice implicând participarea activă a bolnavului, utilizând complexul sunet-fiinţă umană în scop diagnostic şi de tratament. Este pe de o parte o formă privilegiată de art-terapie, pe de altă parte o tehnică ştiinţifică care se bazează pe descoperirile de psihologie, neurofiziologie, electroacustică, etc. Meloterapia este deci o ramură a terapiei prin artă.
Virtuţile meloterapiei asupra organismului uman au fost folosite încă din antichitate. Cu mult timp în urmă, cu ajutorul ritmurilor muzicale erau vindecate sciatica, precum şi durerile provocate de lumbago. La Epidaur, în Grecia, Esculap folosea ca mijloc de tratament ierburile şi muzica. Hipocrate credea cu adevărat în efectele muzicii asupra sănătăţii omului, iar Platon era convins de puterea muzicii de a transforma omul. Democrit scria că „muzica de flaut este un remediu minunat pentru numeroase boli”, alinând de exemplu durerile de sciatică şi de gută. Pentru inimă, cele mai benefice se considerau a fi instrumentele cu coarde. Pentru rinichi – tobele, pentru bolile de plămâni – sunetele unor clopote special proiectate cu scop terapeutic, iar pentru ficat – un anumit tip de flaut. Astmul era tratat cândva prin lecţii de cânt; cântatul vocal s-a dovedit un foarte bun exerciţiu respirator.
Datorită efectului său asupra sistemului nervos central, muzica este un factor important care ajută la relaxare şi la reducerea stresului. Ca instrument de dezvoltare personală, muzica contribuie la creşterea capacităţilor cognitive (atenţie, memorie), psihomotorii (agilitate, coordonare, mobilitate) şi socio-afective. În plus, pentru a obţine beneficiile oferite de meloterapie, nu avem nevoie de cultură muzicală.
Datorită efectului său fiziologic, o muzică relaxantă poate atenua durerea şi anxietatea micşorând nivelul de cortizol (un hormon asociat cu stresul) si eliberand endorfina, care are proprietăţi calmante, analgezice şi euforice. S-a constatat de exemplu influenţa sunetelor armonioase asupra scăderii tensiunii psihice şi de aici diminuarea reacţiilor agresive. Astăzi, meloterapia este folosită ca adjuvant la tratamentul alopat pentru insomnie, anxietate, ş.a.m.d. şi de câteva decenii a căpătat o fundamentare ştiinţifică.
S-a constatat că muzica atenuează tensiunile proprii, cele interpersonale, uşurează comunicarea, este un fel de evadare psihică într-o lume mai bună. Ea îmbogăţeşte individul, îi dezvoltă sensibilitatea, îi iluminează spiritul, îi facilitează contactele sociale, îi previne tulburările de comportament, îi linişteşte angoasa.
Meloterapia stimulează toate elementele pozitive ale individului: voinţă, perseverenţă, iniţiativă, încredere în sine, inteligenţă şi memorie.
Tratamentul de meloterapie constă în audierea unei muzici într-o poziţie cât mai relaxantă, muzica având ca scop provocarea de reacţii emoţionale şi intelectuale care să fie exploatate în timpul ei sau după, printr-o psihoterapie verbală. Meloterapia e o metodă de tratament fără efecte secundare. E necesar să să se recurgă la o muzică potrivită cu structura sufletească şi cu starea momentană de spirit a individului.
Pentru calmare, se pot utiliza, de exemplu, ”Ave Maria” a lui Schubert, „Preludiile” lui Bach sau „Concertul Imperial” de Beethoven.
Relaxarea se induce cu „Lacul lebedelor” de Ceaikovski, „Simfonia Pastorală” de Beethoven ori cu „Fantezia în sol minor” de Bach.
Învigorarea se realizează cu ajutorul „Rapsodiei Ungare” de Liszt sau marşurilor din Aida de Verdi sau din „Maeştrii cântăreţi” de Wagner.
„Fugile” lui Bach înlătură surmenajul intelectual, iar „Reveria” lui Schumann sau „Largo”-ul lui Händel combat insomnia. „Simfonia spaniolă” de Lalo şi „Simfonia a şasea” de Ceaikovski contribuie la ameliorarea durerilor în general.
Specialiştii în meloterapie apreciază că rezultatele cele mai bune se obţin cu ajutorul creaţiilor lui Mozart, urmate de muzica preclasică şi clasică. Neurobiologul american John Hughes a observat efectele benefice ale muzicii mozartiene asupra sistemului nervos şi a stării de spirit a pacienţilor. S-a realizat chiar un CD intitulat The Mozart effect, cu partituri alese din opera genialului compozitor austriac, care influenţează puternic celulele sistemului nervos şi dinamizează inteligenţa.
În meloterapie se foloseşte mai ales muzica clasică, ce are o construcţie mai potrivită acestei terapii.
Eficacitatea muzicii terapeutice rămâne aceeaşi şi în cazul subiecţilor celor mai lipsiţi de cultură muzicală deoarece muzica nu trebuie înţeleasă ci mai mult simţită, fapt ce se realizează doar prin atenta sa ascultare
Azi există multe institute de cercetări şi sanatorii ce folosesc cu succes meloterapia în vindecarea sau ameliorarea unor afecţiuni ca: debilităţi fizice, boala lui Parkinson, dislexia, nodulii pulmonari, demenţa lui Alzeheimer,etc.
Meloterapia este o terapie puternică, care poate să creeze bună dispoziţie, să reconforteze fizic şi, în mod special , psihic, având ca principal obiectiv acela de a diminua anxietatea, de a înlătura inhibiţiile, de a ajuta la reorganizarea vieţii interioare, muzica fiind un important factor al armonizării şi înnobilării fiinţei umane.
Terapia prin arta vizuală
Pe lângă meloterapie, la Secţia Arte se va desfăşura şi terapie prin arta vizuală, adică prin contemplarea unor opere de artă cu efecte terapeutice.
Arta poate vindeca diferite stări patologice. Această idee este foarte veche şi a fost aplicată încă din antichitate. Personalităţi ale acelor timpuri cum ar fi Platon, Aristotel, Plutarh, Pitagora recomandau în scop terapeutic contemplarea operelor de artă.
Privind o lucrare de artă eşti obligat sa te concentrezi la ea, uiţi de problemele care te sâcâie. În China şi Japonia virtuţile artei erau folosite pentru a trata stări psihologice precare. Această terapie stimula însănătoşirea.
Rezultatele terapiei prin artă sunt:
- exersarea capacităţilor de exprimare verbală si nonverbală a sentimentelor, trăirilor, anxietatilor;
- consolidarea respectului faţă de sine şi a încrederii în sine;
- antrenarea empatiei în relaţiile cu ceilalţi membrii ai grupului;
- dezvoltarea unor strategii personale de rezolvare a problemelor şi a conflictelor intra şi inter personale;
- spargerea blocajelor emoţionale;
- optimizarea capacităţilor de autocunoaştere şi autoacceptare;
-dezvoltarea capacităţilor cognitive (memorie, atenţie, limbaj, gîndire,etc.);
- eliberarea de tensiuni, anxietăţi acumulate, stres;
- înlăturarea frustrărilor acumulate şi a sentimentelor negative.
Putem concluziona ca arta nu are doar funcţia de a încânta privirea, educativă sau de divertisment, ci şi aceea de a restabili echilibrul interior, cel psihic al omului, si astfel de a-l vindeca. Pentru ca bolile fizice îşi au originea în psihic, mai întai apar acolo, fiind rodul greşelilor şi defectelor psihologice ale oamenilor. Vindecarea se obţine prin deschidere către deplinătate şi dorinţa de a înlătura tot ce produce frustrare sau amânare – idei greşite, sentimente negative, regim alimentar greşit, stil de viaţă nepotrivit – şi de a accepta un spectru mai larg de răspunsuri, conţinând idei, experienţe şi priorităţi noi. Vindecarea înseamnă comunicare; iar muzica şi arta, prin natura lor universală, reprezintă comunicarea totală.
Bibliografie selectivă:
Athanasiu, Andrei – Medicină şi muzică. Bucureşti : Editura Medicală, 1986
Biro,Violeta – Terapii alternative: Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia. Iaşi : Polirom, 2002
Buluş, Liviu – Terapia prin muzică. Bucureşti : Sieben Publishing, 2006.
Cezar, Corneliu – Introducere în sonologie. Bucureşti : Editura Muzicală, 1984
Dewhurst-Maddock, Olivea – Terapia prin sunete. Bucureşti : Teora, 1999
Nichifor, E.; Bocârnea, C. – Medicina şi muzica. Bucureşti : Editura Medicală, 1965