SECRETUL FINLANDEZILOR

Carlos Manuel Sánchez

Nu este de mirare că sistemul educativ finlandez este cel mai evoluat si mai bun din lume. Finlanda este, în același timp, și una din tarile cu cele mai ridicate nivele de trai din lume. În urma perioadei de gravă recesiune economică din anii '90, guvernul a hotărât să dedice fonduri importante educației, cercetării și tehnologiei.

Rezultatul: în mai puțin de 10 ani, Finlanda a trecut pe primele locuri din lume ca bunăstare socială și bogăție. Exemplul Nokia. La început, un sat cu o singura fabrică, de cizme de cauciuc. Apoi, o fabrica de televizoare. În sfârșit, pe baza alianței dintre patronat și sindicate, se mizează pe telefonia celulară. Astăzi sunt lideri mondiali, înaintea Germaniei, Japoniei și Statelor Unite.

De ce este atât de obișnuit ca în Finlanda, un adolescent normal să termine primele 8 clase cu medii excelente, vorbind o engleză perfectă și citind o carte pe săptămână?

07:45 – Saili (15 ani) așteaptă autobuzul urban care îl va lăsa la poarta școlii (nu există autobuze școlare). Autobuzul trece la fiecare 5 minute. Finlandezii încearcă să-i facă pe fiii lor să fie independenți de mici. Pe foarte puțini dintre ei, părinții lor îi duc cu mașina până la școală. Biletul este subvenționat de către municipalitate. Conform legii, niciun elev nu poate locui la mai mult de 5 km de școală. În exterior, instalațiile școlii dau o impresie spartană. Niciun muc de țigară, nicio hârtie pe jos, niciun grafitti pe ziduri.

09:15 – Orele de 45 de minute. Finlandezii mizează pe studiile de limba maternă, matematică și engleză. 75% dintre materii sunt comune în toată țara. Restul îl alege școala, de acord cu profesorii, părinții și elevii. Orele sunt scurte, intense și, mai ales, foarte participative. În interiorul școlii, curățenia este și mai evidentă. Totul pare recent dat în folosință. Pe bănci și pupitre nu sunt semne, și nu se scrijelește nimic. Școala este publică și, bineînțeles, gratuită, dar cu instalații demne de un colegiu "scump" din Spania. Sălile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasmă cu TV în circuit închis, acvariu de 200 de litri cu pești tropicali, bucătărie completă, dispozitive audiovizuale, aer condiționat, multe plante. Fiecare doi elevi au câte un calculator. O duzină de mașini de cusut în sala de croitorie, aparate de sudură, scule de tâmplărie, schiuri… O sală de sport acoperită, un auditoriu pentru orele de teatru și o sală de mese cu autoservire. Cărțile sunt gratuite, materialul școlar e gratuit, mâncarea e gratuită.

12:00 – Mâncare caldă, nutritivă și gratuită. Saili are o jumătate de oră pentru prânz, la restaurantul școlii. Legea finlandeză obligă ca meniul să fie gratuit, nutritiv, și cu multe feluri de salate și fructe. Se bea apă sau lapte. Costurile le plătește municipalitatea fiecărui oraș. Daca orele se prelungesc până după amiază, școala are obligația de a oferi o gustare elevilor.

16:05 – Înapoi acasă, Saili joacă hockey cu fratele lui mai mic. Nu există delincvență, străzile sunt sigure. Când se lasă seara, Saili și fratele lui, care au învățat să gătească la școală, pregătesc cina pentru părinții lor, dacă aceștia întârzie la serviciu.

18:30 – Cina și sauna (aceasta, de 3 ori pe săptămână) sunt momentele în care familia se află împreună. Se conversează mult, mai ales despre proiectele copiilor, dorințele, progresele și nevoile lor. Dar în aceeași măsură, se fac și planuri de vacanță pentru toată familia, în comun.

20:15 – Temele și la culcare. Copiii finlandezi au foarte multe teme de casă, deși Saili le termină rapid, într-o oră sau două, pentru ca de-abia așteaptă să se urce în pat și să citească Harry Potter în engleză. Pentru Saili, școala este ca un serviciu. - "Dacă un copil dorește să studieze, poate să ajungă medic sau judecător sau inginer, chiar dacă familia sa este una săracă". - Educația fiecărui copil costă statul finlandez 200.000 de euro, de la grădiniță până la absolvirea unei universități. "Sunt banii cel mai bine folositi din impozitele noastre".

- Studenții plătesc doar cărțile și mâncarea (2.50 euro la restaurantul facultății). Apoi, statul îi ajută să se emancipeze dându-le subvenții pentru închirierea unei locuințe și primul salariu.

- Elevii au un respect total față de profesori, și se vede în orice moment politețea în relațiile dintre ei. Nu poartă uniforme, dar sunt întotdeauna simplu și corect îmbrăcați și pieptănați. - Într-o școală din centrul capitalei Helsinki, sau dincolo de Cercul Polar, nivelul este același. Sistemul educațional nu este elitist și nu urmărește producerea de genii, ci atingerea unui nivel general mediu cât mai înalt.

- Temele sunt sfinte. Și este foarte rău văzut ca un elev să copieze, chiar și de către ceilalți elevi. Este de neconceput ca un elev să scoată o fițuica la un examen. Cel care ar face-o ar fi izolat de către restul de elevi. "De ce să riști, când poți să studiezi?" Pe aceeași linie, ca adulți, nu-și vor imagina ce este evaziunea fiscală.

Nu e de mirare ca Finlanda se află în fruntea țărilor cu cele mai ridicate statistici de transparență și cea mai scăzută corupție publică.

- Președinta Finlandei, Tarja Halonen, licențiată în Drept și profesoară: "Când îi cert pe studenții mei, le spun că irosesc banii contribuabililor".

- Nu există repetenți, deși nu există decât o singură oportunitate de a lua un examen, "pentru simplul motiv că viața însăși nu se trăiește decât o singură dată". Se studiază până când se ia examenul, dar promovarea în anul următor este automată.

- "Ziua de lucru" a lui Saili este intensă, de la 8 până la 3. Orele sunt însă scurte, de 45 de minute. Una dintre recreații se petrece obligatoriu afară, în aer liber. Se stimulează raționamentul critic înaintea memorizării mecanice. Orele sunt relaxate, cum ar fi cursurile de dansuri de salon, teatru, arta digitală, coafură, arte marțiale, hockey, schi de tură, gastronomie, primul ajutor, dulgherie, mecanică sau muzică. Elevii cântă la vioară, chitară electrică sau la ce preferă. Și, încă odată, se încurajează gândirea critică și se discută.

- "Saili încă nu s-a hotărât ce vrea să facă mai încolo. Chimie, medicină veterinară sau creație de jocuri video. Îl întreb dacă este fericit. Fără să clipească, îmi răspunde că da."

Autismul și Societatea: dezbatere publică

Marți, 5 aprilie 2011, la ora 17:00, în foaierul Bibliotecii (corp B) va avea loc o dezbatere publică pe tema Autismul și Societatea. Cum înțelegem, cum ajutăm? organizată de Fundația ”Un copil, o speranță” Sibiu, în colaborare cu Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu, Departamentul Comunicare-Marketing-Programe. Invitați: Elena Miruna Tudorache - Fundația UCOS Sibiu, Delia Stoicescu - Inspectoratul Școlar Sibiu, Sanda Barb - Spitalul de Psihiatrie Sibiu, Mariana Deleanu - Serviciul Public de Asistență Socială și Constantin Necula - Mitropolia Ardealului. Moderator: Mihai Copăceanu, psiholog.

Eveniment desfășurat cu prilejul zilei de 2 aprilie, Ziua Internațională de Conștientizare a Autismului.

Autismul nu mai reprezintă un ”caz izolat”, acest tip de tulburare ce afectează dezvoltarea atinge nu mai puțin de un copil din 1000. Nimeni nu este pregătit cu adevărat pentru așa ceva, iar marea majoritate a familiilor cu un autist se găsește descumpănită nu doar în fața unor explicații medicale ambigue, dar și de lipsa de interes a societății față de o problemă care se amplifică. Autismul se poate manifesta în diferite moduri, de aici si complexitatea sa: de la dificultăți în stabilirea relațiilor sociale și dificultăți de comunicare, la întârzierea limbajului și probleme de comportament.

De asemenea, acestor indicatori li se pot adăuga deficitul intelectual, bolile genetice și epilepsia. Este o afecțiune paradoxală, atribut confirmat inclusiv de lipsa unei cauze unice care să conducă la declanșarea ei. Manifestarea autismului și atitudinea generală a societății față de categoriile speciale ale ei complică și mai mult integrarea copiilor cu autism în comunitate, în realitate fiind foarte puține locuri pentru primirea acestora. Lipsesc studiile și statisticile pentru a le evalua nevoile, lipsesc fondurile, lipsește interesul…

Anul acesta, Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu își propune să inițieze, împreună cu Fundația UCOS Sibiu, un program-pilot de biblioterapie pentru această categorie aparte de oameni, autiștii.

Incredibila Poveste a salamului de ”Sibiu”

Povestea salamului de Sibiu începe, ca orice poveste, cu ‘’A fost odată…” Așadar, a fost odată un italian pe nume Filippo Dozzi. Era un om mândru și harnic, dornic să-și facă un rost. Fiind de profesie pietrar se stabilește împreună cu soția sa, în jurul anului 1885, la cariera de piatră de la Piatra Arsă din fostul cătun Poiana Țapului. I-a plăcut tare mult locul, poate și pentru că îi amintea de meleagurile unde copilărise, Frisanco-Udine.

Pe lângă meseria de pietrar Fillipo Dozzi avea și darul de a amesteca cărnurile și mirodeniile, fiind un priceput “salamar”. Acest har îl căpătase de la strămoșii italieni, deschizătorii de drumuri în arta preparării salamurilor crude-uscate. Văzând ca în Sinaia condițiile climaterice sunt favorabile producerii salamului crud-uscat, cu termen de maturare foarte lung și cu garanție de luni de zile, se hotărăște să cumpere în 1910 o clădire care adăpostea un restaurant, un depozit de vinuri și un hotel.

În această clădire fondează “Întreprinderea individuală Filippo Dozzi”. Aici a început fabricarea salamului de Sibiu, care a ajuns foarte curând pe mesele cele mai simandicoase, fiind considerat, de la bun început, un produs de lux. În primii ani fabrica a avut o activitate restrânsă, care s-a extins pe măsura ce s-a acumulat capital. Prin 1938, de exemplu, se produceau deja aproape 100 tone de salam de Sibiu. După moartea sa, în anul 1943, Fillipo Dozzi lasă în grija fiilor săi Antonio și Giuseppe secretul fabricării Salamului de Sibiu, iar ei continuă munca tatălui lor, până la naționalizare.

De unde numele de "Salam Sibiu"?

Plaiul Prahovei, care mai târziu în secolul XX, va fi cunoscut sub numele Valea Prahovei, un adevărat „spațiu mioritic”, cuprindea cinci perle montane apreciate astăzi: Sinaia, Poiana Țapului, Azuga, Bușteni și Predeal. Trecătoarea Văii Prahovei greu accesibilă era permanent amenințată de cetele de tâlhari ce jefuiau negustorii sași, unguri, secui și austrieci, care necunoscând primejdia se încumetau să treacă spre București - unde vindeau mărfurile, riscându-și chiar viața. Dar trecătorile tradiționale, păzite de putere și cu vămi oficiale, ce legau Transilvania de Țara Românească, erau pe Valea Teleajenului, cu ieșire la Săcele, pe Valea Dâmboviței, cu vămi la Rucăr și Bran spre Brașov și pe Valea Oltului și cu vama la Turnu Roșu spre Sibiu.

Instaurarea monarhiei constituționale in Romania in 1866 a fost o binecuvântare pentru țară. Noul principe Carol de Hohenzollern, devenind rege la 1881, era hotărât să modernizeze țara. Au început lucrările de construire a drumului rutier pietruit și asfaltat de la Comarnic până la Predeal, granița vremelnică cu Austro-Ungaria. O mare realizare a fost inaugurarea căii ferate București–Sinaia-Bușteni-Azuga-Predeal, în 1879, făcând legătura cu vama Sibiului. Dozzi începe să vândă cu denumirea de “Salam de Iarnă”, iar pe ștampila de export aplicată pe documentele ce însoțeau marfa era inscripționată “Vama Sibiu” întrucât aceasta era folosită pentru a intra pe teritoriul austro-ungar. Deoarece în Ungaria existau fabrici concurente care produceau un salam asemănător cu cel produs de Dozzi, existau și restricții privitoare la tranzitarea transporturilor de salam românesc pe teritoriul Ungariei. Numai Ministerului Agriculturii al Ungariei putea înlesni trecerea salamului românesc către alte piețe. Astfel, în comenzile venite de la partenerii externi numele produsului devine mai întâi “Salam din vama Sibiu”, pentru ca mai apoi sa fie numit “Salam Sibiu”. Denumirea de “Salam de Iarnă” se mai păstrează doar pe teritoriul României.

Mare parte din lucrătorii fabricii erau permanenți, dar existau și lucrători sezonieri. Cei permanenți erau în mare parte de origine italiană, proveniți din Udine, localitățile Friscano și Pinzano, iar alții locuiau în zonele Sinaia, Poiana Țapului, Comarnic, Bușteni, Teșila. Muncitorii sezonieri proveneau în special din județele Sibiu și Trei Scaune (azi jud. Covasna). Denumirea de “Salam Sibiu” apare încă din anii `30 in scrisorile de comandă ale diverșilor clienți din toată țara. Unul din clienții fideli ai fabricii Dozzi era furnizorul casei regale (considerat „ Prima Fabrică de Salam și Mezeluri Fine”, premiată cu medalii de aur și Grand Prix).

Moștenirea lui Dozzi - secretul fabricării salamului de Sibiu între legendă și adevăr

Aerul de munte, mireasma pădurii de conifere, aroma fumului de lemn de esență tare, poate că sunt câteva din secretele pe care Dozzi le-a descoperit și care l-au ajutat să producă acest salam care dăinuiește de un secol. În Sinaia, condițiile climaterice erau proprii desfășurării procesului de producție. În acea perioadă erau necesare aproximativ 6-9 luni pentru încheierea maturării, de aceea, acest produs era greu de găsit și era exclusiv destinat meselor oamenilor înstăriți. Astăzi, în fabrica Salsi Sinaia, faza de uscare–maturare se desfășoară în depozite moderne, automatizate, iar timpul de maturare s-a redus considerabil, acum fiind necesare doar 3 luni pentru ca produsul să fie gata de consum. Foarte multă lume trăiește cu ideea că Salamul de Sibiu se face cu carne de cal. Salamul de Sibiu conține carne de porc și slănină tare, alături de sare, piper, usturoi și alte mirodenii cu rol în dezvoltarea aromei binecunoscute a produsului. Totuși orice “legendă” are un sâmbure de adevăr. La începuturi se foloseau intestine de cal în care se umpleau „rudele” de salam de calibru mai mare. Mațele de cal ajutau și la dezvoltarea mucegaiului. Astăzi se folosesc membrane speciale care participă și ele la optimizarea procesului tehnologic.

Ca și acum un veac, afumarea produselor se face numai cu fum de lemn de fag, care asigură o aromă deosebită, specifică acestui salam. Salamul de Sibiu face parte din categoria salamurilor crude-uscate care în cursul procesului tehnologic nu suferă tratamente termice (cum ar fi fierberea), maturarea lor făcându-se pe seama mucegaiului cu care este „înnobilat” salamul. Acest mucegai ajuta la conservarea produsului, dar mai ales îi dă aroma, gustul și culoarea specifice și, în același timp, unice ale produsului.

Sfaturi: Ca să simțiți din plin gustul salamului de Sibiu, tăiați-l în felii cât mai subțiri. Tăiat în felii groase își pierde savoarea. Cea mai simplă rețetă: sandviș din pâine prăjită, unsă cu unt, cu felii de Salam de Sibiu.

Un salam cu renume... Cine nu a auzit de Salamul de Sibiu? A fost apreciat de către români încă de la începutul apariției acestuia, fiecare roman și-l dorea să-l aibă pe masă, măcar de sărbători. Din păcate după anii 1970 produsul s-a găsit din ce in ce mai puțin pe piața românească din cauza exportului masiv impus de regimul comunist. Primele livrări peste hotare de Salam de Sibiu s-au realizat încă din anii `50. Până în anul 1989 se ajunsese la un export de 40-50 tone lunar in Austria, RFG, Cehoslovacia, Israel, Belgia, Suedia și URSS.

Datorita succesului său, atât pe piața națională, cât și la export, producția salamului de Sibiu s-a extins în diferite zone ale țării. În perioada regimului comunist, în anii 1975-1976, s-au înființat și alte fabrici care produceau salamul de Sibiu. La Sinaia au venit muncitori din Salonta și Bacău pentru specializare privind tehnica de producere a salamului crud-uscat cu mucegai Sibiu. În prezent exista 6 producători recunoscuți în România. Toți acești producători mențin vechile specificații tehnice și rețeta originală.

(sursa: via mail)

Recomandare bibliografică pe profil:

Pântecele filozofilor : Critica raţiunii dietetice / Michel Onfray; trad., note de Lidia Simion (2000) BA 447416-447417

Appetit-Lexikon : Ein alphabetisches Hand- und Nachschlagebuch über alle Speisen und Betränke / Ed. de Robert Habs şi L. Rosner (1894) BA 393553

Havana veche: expoziție de fotografie

În cadrul seriei de evenimente desfăşurate sub genericul “Zilele cubaneze la Sibiu”, propuse şi organizate de Asociaţia Artgothica Sibiu se înscrie şi expoziţia de fotografie “Havana veche”, deschisă publicului sibian între 15-31 martie.

Fotografiile expuse compun un melanj armonios de imagini şi informaţii, ilustrând o atmosferă unică, dar şi o invitaţie la explorarea de noi teritorii culturale.

Un eveniment realizat în colaborare cu Ambasada Cubei la Bucureşti.

Expoziția poate fi vizitată de luni până vineri, între orele 8:00-20:00, până în data de 31 martie.

8 Martie. 8 Doamne. 8 Atribute

8 doamne: Silvia Pandrea, Gina Gheorghe, Iuliana Sava, Anișoara Negoiță, Vasilica Moldovan, Elena Oros, Maria Gherman și Maria Crișan au creat pentru ziua de 8 Martie o expoziție plină de Culoare, Zâmbet, Floare și foarte multă Dragoste, construită pe 8 atribute feminine: frumusețe, sensibilitate, seducție, protecție, răsfăț, rezistență, pasiune și pact secret cu marile taine ale Lumii.

Expoziția poate fi admirată până în data de 15 martie, între 8:00-20:00, iar cei care consideră una din lucrări specială, o poate achiziționa și păstra în colecția personală.

Imagini de la vernisaj, eveniment care a adus laolaltă prieteni buni și oameni frumoși aflați sub scutul multi_culorilor, la adăpost de vremurile cenușii.

Biblionet Sibiu

Într-un timp al stagnării și al „contracțiilor” bugetare, 17 biblioteci publice, orășenești și comunale din județul Sibiu, coordonate prin centrul de formare Biblionet din cadrul Bibliotecii Județene ASTRA, au fost dotate cu 66 de computere în valoare de 157.328,48 RON și de soft-uri licențiate a căror valoare se ridică la suma de 211.607,22 RON. Echipamentele au fost livrate și servesc comunitatea începând cu luna decembrie 2010. Pe lângă donația de echipament și soft, bibliotecarii au beneficiat de cursuri de specializare de tip IT/LIB, în valoare de 47.134,55 RON.

1 from Biblionet IREX on Vimeo.

Olimpiada Şcolară de Şah - faza municipală

Joi, 3 martie 2011, Biblioteca Judeţeană ASTRA Sibiu, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar al Judeţului Sibiu, ACS Logismart Sibiu şi Colegiul Naţional Octavian Goga Sibiu, a fost gazda unui eveniment şahist de amploare pentru elevii sibieni, şi anume, disputarea fazei municipale a Olimpiade Şcolare de Şah. Competiţia a fost împărţită pe trei secţiuni : gimnaziu fete, gimnaziu băieţi şi liceu, cei 42 de elevi participanţi luptând pentru obţinerea unia dintre cele trei locuri ce le asigură calificarea la faza judeţeană a Olimpiadei. Comisia de organizare a fost alcătuită din profesorii : Vasile Neagoe de la Colegiul Naţional Octavian Goga şi Dan Mihăilă de la Şcoala cu Clasele I-VIII, Regina Maria, iar arbitrajul a fost asigurat de maeştri internaţionali Corina şi Daniel Moldovan.

Concursul fetelor a fost câştigat detaşat de eleva Colegiului Naţional Octavian Goga, Andreea Cosman urmată pe locul doi de eleva Şcolii Generale Numărul 21, Anamaria Herciu iar pe locurile trei şi patru elevele Şcolii Generale Numărul 6, Nicoleta Băcanu şi respectiv Irina Dobrin. Dupa o dispută apriga primele două locuri la categoria elevilor de gimnaziu, au fost ocupate la egalitate de puncte Constantin Dalidis, elev al Şcolii cu Clasele I-VIII “Regina Maria”, respectiv Mihai Mureşan, elev al Şcolii Generale Numărul 20. Pe locul trei s-a clasat elevul Şcolii Generale Numărul 16, Răzvan Cȃndea, iar locul patru a fost ocupat de elevul Şcolii Generale Numărul 6, Ioan Baiaş. Primele trei locuri ȋn competiţia liceelor au fost ocupate de elevii Colegiului Naţional Samuel von Brukhental, Matei Vlăduţ, Vlad Dornescu şi Andrei Călin, iar pe locul 4 s-a clasat elevul Colegiului Naţional Octavian Goga, Florin Horvat. Diana Lungaciu, de asemenea elevă a Colegiului Naţional Octavian Goga a fost singura fată participantă la această categorie, însă s-a descurcat foarte bine luptând împotriva băieţilor.

Faza Judeţeană a Olimpiadei Şcolare de Şah va fi de asemenea găzduită de Biblioteca Judeţeană ASTRA Sibiu în data de 24 martie. Tot aici au loc de luni până vineri cursuri de şah pentru copiii începând cu vârsta de 5 ani. Pentru a obţine mai multe informaţii vizitaţi site-ul www.logismartsibiu.ro sau sunaţi la numărul de telefon 0724023684.