Codruța Plăiaș
Biblioteca “Lada de breaslă” din Biertan
Am ales din cursul de educație
nonformală o metodă care se potrivește foarte bine într-o bibliotecă, așa-numita
“Biblioteca vie”.
Este un lucru minunat ca alături de cărți,
într-o bibliotecă să fie aduși oameni care au o poveste de spus; povestea vieții
lor, în primul rând. Câte povești vor exista încă în lumea satului și câte vor
fi fost spuse la șezătorile de odinioară!
Într-o lume în care oamenii comunică
superficial și sub presiunea timpului ce nu mai lasă loc de profunzime, este
binevenită vorba spusă cu tihnă și răgaz. Totuși, oamenii nu sunt cărți pe care
să le deschidem oricând și oricum, ci se deschid singure atunci când au mediul
propice și dispoziția necesară. Dacă forțăm deschiderea s-ar putea să distrugem
cartea și să ne fie imposibil a o mai citi.
Fiecare dintre noi este o carte mai
mult sau mai puțin interesantă, mai complexă sau mai simplistă, dispusă spre
deschidere sau, dimpotrivă, tabu.
Cartea trăiește în timpul și în afara
timpului când a fost scrisă. Așa și cartea vie cuprinde în ea trecut, prezent și
viitor, subiectiv și obiectiv, un amalgam de trăiri și sentimente. O carte vie nu
se poate citi superficial punctând doar lucrurile care prin ochii noștri sunt văzute
ca importante. Să învățam ascultarea cu inima și trecerea dincolo de cuvinte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu