Odaia cu povești a Mariei

la Biblioteca publică din Păuca

În 19 septembrie, deschiderea oficială a serviciului Biblionet (calculatoare cu internet pentru public) din comuna Păuca a coincis cu un moment special, realizat în cadrul Zilelor Culturale ale județului Sibiu de pe Țara Secașelor, respectiv cu biblio-atelierul de scriere creativă Spune-mi o poveste despre satul tău.

Am pornit către Păuca, cu încredere și optimism, demn de închiderea ediției de Toamnă a manifestărilor județene. Știam că la Păuca sunt copii minunați, Feți-Frumoși și Ilene Cosânzene, cu care m-am întâlnit într-un speed-training  înainte de expunerea oficială a poveștilor, o știam pe Maria Dancu, dedicată și luptătoare pentru locul numit în sat ”bibliotecă” și mai știam și câțiva oameni din Primărie, interesați de bunul mers al lucrurilor.

Și chiar așa, am fost luată prin surprindere, deoarece Maria mi-a pregătit o surpriză cu totul și cu totul făurită din dragoste pentru omuleții cu care lucrează și pentru meseria de bibliotecar, meserie care, cel puțin în ultima vreme declară că o inspiră și că, nu de puține ori sufletul îi este mângâiat prin ceea ce face: ”de când cu Biblionetul,  lucrurile s-au schimbat, iar locul acesta (biblioteca) îl văd din altă perspectivă”, îmi tot spunea Maria, până nu demult.

Dar, vorbe rostesc toți, fapte care să susțină cuvintele, mai puțini. De când am coborât din mașină, am identificat primeneala locului, a curții bibliotecii, în mod special, care se vedea că este lucrată cu știința grădinarului îndrăgostit de flori. Pământul era reavăn, iar în contrast cu el, florile multicolore invitau să faci pasul înainte, până dincolo de ușa de intrare, unde mă aștepta Maria.

V-am pregătit o surpriză, mi-a spus, sper să vă placă. Am lucrat la ea, până azi noapte, târziu, cu nora mea. Gândul meu zbura la prăjituri sau la alte bunătățuri cu care să-i răsplătim pe micii povestași de Păuca, pe lângă darurile oferite de Biblioteca ASTRA.

Și, chiar dacă, nimic din împrejur nu promitea ceva ”atât de special”, Maria mă invită să văd camera amenajată special pentru povestași și pentru toți cei care de acum înainte vor să cerceteze lumea cărților, a cuvintelor înțelepte și a personajelor pozitive. Și, da, cu adevărat, am pășit într-o odaie ca altădată, în care fiecare detaliu era bine pus la locul lui. Nu ne-a rămas decât să ne minunăm, să așezăm scaunele pe lângă laviță, să înființăm deja bine-cunoscutul jilț al povestitorului și să așteptăm oaspeții pentru a purcede în Tărâmul Timpului Magic, tema de studiu a povestașilor păuceni.

Și-am pornit povestea, iar odaia Mariei s-a umplut de întâmplări de demult, de zâmbete ghidușe, de comentarii, gen ”Dar, chiar așa a fost”. Și pentru că odaia cu povești a Mariei era atât de primitoare, după ceremonia de răsplătire și aplaudare a celor mici, ceremonia de deschidere a CIP-ului s-a desfășurat tot în odaie, așa ca într-o continuare firească a timpurilor fantastice de prefacere a unor spații uitate, până nu demult, atât de om, cât și de timp.

Povestitorii sunt, prin definiție, prietenoși, pentru că știu taina cuvintelor care leagă suflete și dezleagă neînțelegerile, fapt pentru care doar pentru ”fotografia-martor” de tăiat panglica ne-am urcat în spațiul destinat calculatoarelor primite în dar de la prietenii noștri de la IREX.

Și, așa cum bine vă imaginați, petrecerea de re-start a bibliotecii din Păuca s-a încheiat cu zâmbetul pe buze și în suflet, și cu promisiunea de a merge mai departe, împreună.


Florinela Anca Vasilescu