PER ASPERA AD ASTRA
pe căi anevoioase, spre stele

marți, 27 martie 2012

Alt + Feel


8 școli, 5 grădinițe, 2 colegii, 1 grup școlar, adică peste 1200 de elevi însoțiți de cadrele lor didactice au ales pentru Săptămâna altfel (2-6 aprilie) oferta colecțiilor de carte și a serviciilor cultural-educative ale Bibliotecii Județene ASTRA Sibiu.

Activități propuse de Secția pentru Copii și Tineret (Ana Coca și Paula Mihalache): prezentări de carte și autori; incursiune în casa cărților, Biblioteca; biblioateliere de teatru, dramatizarea celor mai îndrăgite povești; concursuri interactive dedicate culturii generale, lectură publică și multe surprize de poveste.

Activități propuse de către Departamentul Comunicare. Marketing. Programe (Florinela Anca Vasilescu): biblioatelier de creație: Mandala, între simbol și decor; speed-training: Cum ne alegem cel mai bun plan de viitor? – sesiune dedicată viitorilor absolvenți de liceu privind incluziunea pe piața muncii; biblioatelier de idei creative cu tema ÎnSemne de bun venit – prin tehnica Ikebana; biblioatelier de creație și comunicare: Omul Poveste – într-o scurtă prezentarea a tehnicilor narative; Lectură publică.  

Activitățile vor avea loc pe tot parcursul săptămânii, conform programării făcute din timp de către unitățile de învățământ.

Întreaga Bibliotecă se pregătește pentru întâmpinarea tinerilor sibieni. De aceea, bibliotecarii au început deja să aleagă titluri captivante cu care vor construi expozițiile savante de carte cu cei mai îndrăgiți eroi ai adolescenților anului 2012.  

Mulțumim tuturor celor care au ales Biblioteca publică pentru o altfel de metodă de cunoaștere a lumii: elevi, profesori și părinți.

luni, 26 martie 2012

Descoperind China - Beijing

LANSARE DE CARTE
DAN TOMOZEI



Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu vă invită să participați, miercuri, 28 martie 2012, orele 18:00, în Foaier (corp B),
la lansarea volumului Descoperind China – Beijing, cea mai recentă apariție editorială a jurnalistului Dan Tomozei.


Volumul „Descoperind China - Beijing” pune laolaltă o mică parte din experienţele deosebite trăite, la pas, în capitala Chinei. O metropolă cu peste 20 milioane de locuitori şi tot atâtea motive pentru a considera Beijingul a doua mea casă. O casă în care, în ciuda diferenţelor culturale, a greutăţilor întâmpinate în învăţarea limbii mandarine, mi-am regăsit liniştea pierdută în patria natală, deconectată de la principii şi morală. O casă în care am redescoperit preţuirea pentru viaţă şi bucuria de a trăi în aprecierea valorilor simple, fireşti şi naturale. O casă cu prieteni chinezi şi români fără de care nu aş fi ajuns să descopăr China, Beijingul şi cultura chineză.
Prezenta carte este o pledoarie pentru prietenie şi bucuria de a descopri noi prieteni foarte departe de casă. O mărturie despre locuri pe care puţini dintre români vor avea şansa să le cunoască, dar care merită descoperite atât ca o valoroasă lecţie de istorie şi mai ales ca o lecţie despre rezistenţă, asumare şi permanentă revenire la valori.
„Descoperind China - Beijing” este o dedicaţie făcută celor care trudesc cu impresionante eforturi pentru păstrarea relaţiilor de prieteniei chino-române în matca tradiţională, fie că aceşti truditori sunt în diplomaţia, în instituţiile media sau administraţia centrală din Beijing, cu toţii având ca liant limba română.

Dan Tomozei
Beijing, martie 2012

Introduceri în cuprinsul unor subiecte

La Templul Cerului - După “Oraşul Interzis”, Templul Cerului este cel mai important obiectiv turistic din Beijing. De departe este cea mai impunătoare şi spectaculoasă construcţie antică a Chinei, acumulând o varietate de simboluri care m-au făcut să am în faţă multe dintre locurile importante din România. Aflat din anul 1998 pe lista patrimoniului universal UNESCO, templul asigură o călătorie în timp şi spaţiu, imaginaţia fiind singurul ingredient necesar. Nu mai insist asupra nivelului excepţional de organizare, ghidare şi servicii existente, despre care am mai vorbit.
Rangul de cel mai important spaţiu al perioade imperiale chineze din Beijing vine tocmai din faptul că aici, începând cu anul 1420, anul când au început lucrările de costrucţie, au fost organizate ritualuri dedicate cerului, Pământului, Soarelui, Lunii şi tuturor zeilor şi duhurilor, pentru bunăstarea imperiului. Consemnările arată că ritualurile erau ţinute numai când cerul era senin, iar cea mai importantă rugăciune era cea adresată cerului.
Întregul stabiliment al Templului este înconjurat cu un zid de cărămidă, proiectat în diferite unghiuri. La Sud are forma pătrată - simbolizând Pământul, la Nord forma semirotundă - simbolizând cerul, iar pe aliniamentul Nord - Sud se regăsesc cele mai importante construcţii. (…).

Templul Thanze - La mai puţin de jumătate de oră de mers cu autocarul, la Vest de Beijing, am ajuns într-o zonă de deal, unde pădurea este deja cuprinsă de culorile toamnei. Este primul templu buddist din afara metropolei pe care îl vizitez, iar curiozitatea este cu greu stăpânită. Ajung într-un spaţiu vechi de aproape 2000 de ani, prezervat şi restaurant de-a lungul vremii, care acum face parte din patrimonial viu al culturii chineze. Zumzetul vizitatorilor aflaţi în templu şi din când în cand sunetul clopotului uriaş lovit de superstiţioşi tulbura liniştea locului.
Templul Thanzhe a fost construit pe terasele dealurilor vestice ale Beijingului, în timpul dinastiei Jin (265 - 420), iar renumele câştigat între miile de temple ale Chinei vine din faptul că aici a fost unul dintre cele mai importante temple ale naţiunii chineze, fiind păstrate tradiţii de acum 1700 de ani. Numele iniţial al templului a fost Jia Fu Si sau Templul bunelor auspicii, însă, în timpul dinastiilor Jin (tâziu), Yuan, Ming, Qing a purtat numele Thanzhe, păstrat până azi. Ca orice loc din China, templul poartă un nume care îmbină viaţa spirituală, societatea şi longevitatea, astfel că Tanzhe înseamnă “săracul şi salbaticul copac de dud”. (…).

Palatul Imperial de Vară - Palatul Imperial de Vară din Beijing ... o revelaţie arhitecturală, o bogăţie şi imaginaţie spectaculoase, dovadă a faptului că în China nimic nu este imposibil. Yi Heyuan (Palatul Imperial de Vară) era locul unde familia imperială îşi avea reşedinţa în anotimpul călduros, când temperaturile frecvent peste 38 de grade Celsius, iar umiditatea din aer este uneori greu de suportat. Date fiind distanţele mari, nici nu este de mirare că impresionantul stabiliment a fost proiectat în Nord-estul capitalei, acolo unde vara este ceva mai răcoare decât în centru sau Vest. Şi mai e nevoie de un detaliu. Accesul în palat se poate face pe cinci porţi, însă povestea ce mai impresionantă poate fi descoperită numai intrând pe poarta din Est, care îţi deschide în faţa ochilor un spaţiu miraculos. Un pod de piatră albă, cu trei arcade mari şi mici lei protectori te aşteaptă să îl traversezi pentru a urca spre primul templu. Însă privirea nu poate scăpa veselia de culori şi forfota care se ridică de sub pod, o lume total diferită vara şi iarna. Nu poţi rezista tentaţiei şi cobori în micul oraş, construit pe coada lacului Kunming în jurul căruia a fost amenajat palatal. Denumit “Strada Suzhou”, cândva aici erau locuinţele dregătorilor imperiali, care acum au fost transformate în magazine de suveniruri şi mici restaurante. Plimbarea aici este cu atât mai plăcută cu cât toţi cei care asigură serviciile sunt costumaţi potrivit epocii în care a fost construit edificiul. (…).

Nanshan, dealul transformat în afacere de iarnă - Profitând de vacanţa Festivalului de Primăvară am evadat din aglomeratul Beijing pentru a respira aerul curat şi pentru a mă bucura de linişte, departe de oportunităţile de relaxare pe care le găseşti oriunde aici. La 62 de kilometri de Beijing, rulând comod cu pe autostrăzile perfecte care leagă capitala Chinei de provincii, în câteva zeci de minute ajungi la unul dintre locurile preferate de iubitorii sporturilor de iarnă: Nanshan (Muntele de Sud). Locaţia se află la Nord de Beijing şi încă din start trebuie să spun că, pentru câteva ore, am avut impresia că sunt undeva în Europa, în Alpi, într-una dintre staţiunile similare din Austria sau Elveţia.
Nanshan este un deal mai măricel, nicidecum un munte, înălţimea maximă de aici fiind de 1318 m. Însă, aici, tenacitatea chineză a demonstrat încă o dată că orice se poate, sau altfel spus că în China nu există „nu se poate”. E o chestiune de admirat în mai toate domeniile, încăpăţânarea chinezilor de a transforma ţara într-un spaţiu cu adevărat evoluat, modern, păstrând reperele tradiţionale fiind evidentă. (…).

Templul Yonghe Lama - Când eşti în Asia, în extremul estic al continentului, prima întâlnire cu un templu buddist este fără îndoială una specială. Curiozitatea unui ortodox venit dintr-o ţară în care nu există niciun templu lamaist, este de înţeles. Templul Yonghe Lama din Beijing, este cunoscut de chinezi şi sub numele de “Palatul de pace şi armonie - Templul Lama”.
În drumul de peste 40 de minute cu metroul, până la staţia care poartă numele Yonghegong, îmi vin în minte ideile şi refugiul găsit de Emil Cioran în studierea buddismului, pentru a evita tentaţiile nazismului, în perioada studiilor făcute în Germania anilor ’30. Eram la câteva minute de a descoperi o lume pe care mulţi o găsesc fascinantă, din necunoaştere sau din teribilism. Însă dinscolo de asceză, tot ce este urban, devine în mod firesc şi comercial. Iar diferenţele dintre Palatul Potala din Tibet şi Templul Lama din Beijing sunt cât se poate de uriaşe.
Fiind un templu aflat într-o mare metropolă, este de înţeles că numărul vizitatorilor străini este unul considerabil. „Nasurile mari”, cum li se spunea la început de secol occidentalilor, se amestecă în mulţimea de localnici care vin să se închine şi să aprindă beţigaşe parfumate. Chiar dacă nu au o religie oficială la nivel de stat, cum se întâmplă în multe state europene, ritualurile întâlnite aici ţin mai mult de tradiţii, de obiceuiri şi mai puţin de o credinţă anume. Singura explicaţie găsită la numărul mare de localnici care se opresc la principalele puncte din temple, nu doar aici, am găsit-o în predispoziţia chinezilor la superstiţii. E o grijă permanentă de a fi bine în relaţia cu „ceva-ul” care îţi poate determina soarta. (…).

Oraşul Interzis - Tot ce este interzis reprezintă o tentaţie. Iată una dintre primele lecţii legate e instinctul uman valabilă la orice vârstă. În cazul actualului Palat Imperial de Iarnă din Beijing, cunoscut în întreaga lume drept „Oraşul Interzis”, dorinţele pot fi transformate în realitate. Pentru o zi întreagă poţi străbate imensul palat, până în urmă cu un secol principala reşedinţă a împăratului Chinei, în căutarea unei istorii pe cât de uriaşe, pe atât de impresionante.
Tot ce descoperi aici a fost construit în numai 14 ani, începând cu anul 1406, în perioada Dinastiei Ming, la ordinul împăratului Zhu Di. Vorbesc de un palat imperial cu o suprafaţă totală de 72 de hectare, din care suprafaţa construită este de 15 hectare. Înainte de a pătrunde în cea mai spectaculoasă reşedinţă imperială construită vreodată, mai spun doar că aici sunt păstrate peste un milion de obiecte şi relicve dinastice de o nepreţuită valoare, toate incluse în colecţia „Oraşului Interzis”. (…).

Podul Lugou - Marco Polo - În ciuda vântului puternic care bate la început de primăvară, am decis să merg la marginea vestică a Beijingului. De multă vreme ardeam de nerăbdare să păşesc peste unul dintre cele mai vechi poduri din China şi din lume, construit în urmă cu peste 800 de ani. Cunoscut de localnici sub numele „Lugou Xiaoyue” - Luna văzută în zori la podul Lugou - sau Podul Marco Polo, pentru occidentali, această adevărată minune a lumii este o altă probă de meiestrie şi ingeniozitate a chinezilor.
Construit pe malul râului Yongding, podul este străjuit pe capătul dinspre Beijing de monumente dedicate celor care au trudit la realizarea impresionatului edificiu. Totul este cu atât mai spectaculos cu cât ai în faţă o lucrare deacum 800 de ani când totul se făcea manual. Munca brută cu dalta şi ciocanul, cu spatele şi cu ajutorul animalelor, erau singurele “arme” în lupta cu blocurile uriaşe de piatră. (…).

Parcul Beihai - Aflat în proximitatea “Oraşului interzis”, Parcul Beihai este unul dintre parcurile antice ale Chinei şi ale Beijingului. În ziua în care am ajuns în Parcul Beihai temperatura urcase bine spre 6 - 7 grade, Soarele strălucea cu bunăvoinţă, deşi mă aflam în plină iarnă, iar apa lacului era îngheţată bocnă.
Întins pe 71 de hectare, o mare suprafaţă fiind acoperită de un lac de poveste, mai ales pe timpul verii, parcul este catalogat drept cel mai vechi şi totodată cea mai consistentă realizare imperială în materie de grădini. Nici nu este de mirare că annual sunt înregistraţi peste 10 milioane de vizitatori, dornici să admire monumentele, vestigiile, clădirile dar mai ales panorama de vis pe 360 de grade.
Numele Beihai poate fi tradus din limba chineză drept “Marea nordului” (ţinând cont că Beijing înseamnă “capitala din Nord”) şi este legat de o legendă imperială născută dintr-o superbă poveste asiatică, veche de 1000 de ani. Se spune că primul împărat al Chinei, Qinshihuangdi, avea la curtea sa un vrăjitor foarte priceput, pe nume Xu Fu. Nu este de mirare că împăratul l-a trimis pe Xu Fu să caute în lume viaţa veşnică, fără bătrâneţe. Vrăjitorul a căutat vreme îndelungată în munţii Penglai, Yingzhou şi Fangzhang, însă, fără succes. (…).

Festivalul Primăverii - Anul Nou Chinezesc este cunoscut sub numele de “Festivalul de Primăvară”, dat fiind că acum începe noul calendar lunar tradiţional. Sărbătoarea este atât de veche încât nu se mai ştie când a fost celebrată pentru prima dată. Există destul de multe surse şi explicaţii, toate având un numitor comun: “Nian”, care în limba chineză înseamnă “an” şi care a fost iniţial numele unui monstru care făcea prăpăd printre oameni în noaptea de dinaintea unui nou an.
Una dintre legende spune ca fiara Nian avea o gura atât de mare încât făcea să dispară o mulţime de oameni dintr-o singură înghiţitură. De aceea, oamenii erau foarte speriaţi. Tot căutând soluţii pentru a scăpa de monstru, într-o zi, un bătrân s-a oferit să îl supună pe Nian. (…).

Templul Confucius din Beijing - Templul Confucius din Beijing este locul în care ajung toţi cei care se află în cautarea filozofiei chineze, un spaţiu dedicat vieţii şi regulilor stricte ale unui stat perfect, aflat în armonie cu natura, aşa cum l-a gândit părintele folozofiei asiatice, nu doar al Chinei. Templul Confucius, cu o vechime de peste 700 de ani, are o istorie interesantă şi rădăcini milenare.
Consemnările privind existenţa primul templu confucianist în Beijing datează din perioada Beiqi, când, în anul 938, în timpul regatului Liao, a fost construit Templul Colegiului Imperial Confucius. Apoi, în 1153, în timpul regatului Jin, a fost construit Directoratul Academiei Imperiale şi primul Templu Confucius. Din păcate, cele două construcţii nu sau mai păstrat până în zilele noastre. (…).

Mormintele imperiale Ming - Printre primele lucruri descoperite de când trăiesc în China s-a numărat contactul permanent, legătura strânsă între majoritatea activităţilor şi procupărilor oamenilor cu natura, cu ciclul anotimpurilor, zilelor, orelor. Şi cu cât m-am apropiat de oamenii simpli, cu precădere cei trecuţi de prima jumătate a vieţii, am descoperit o parte din motivaţiile care îi fac pe chinezi, pe asiatici în general, să nu îşi arate vârsta biologic prin trăsăturile fizice. O legătură de acest fel, om - natură, am descoperit-o ajungând la Mormintele Imperiale Ming. O revenire acolo de unde, în toate culturile lumii, pornim pentru a ne întoarce, închizând cercul ritual al vieţii.
După o călătorie cu autocarul şi apoi cu un microbuz, am ajuns la muntele TianShou, districtul Changping, aflat la 50 de kilometri în nordul Beijingului. Am mers mânat de curiozitate şi lipsit de prea multe informaţii privind direcţia, bazându-mă pe instinctul de orientare. Cum se întâmplă mereu, am ajuns la destinaţie, în faţa celui mai vechi şi mai mare mormânt imperial din cele 13 aflate în ansamblul mormintelor imperial Ming, mormântul Changling. Pe câteva sute de hectare, adevărate temple au fost construite pentru a păstra veşnice memoria a 13 împăraţi chinezi, dar şi a 23 de împărătese şi a unei concubine. De diferite dimensiuni, mormintele păstrează aceeaşi arhitectură, fiind amplasate pe direcţia Est, Nord şi Vest, fiecare având la orizont vârful unui munte. (…).

Yuanmingyuan - Grădina imperială - După “Oraşul Interzis”, Templul Cerului este cel mai important obiectiv turistic din Beijing. Altfel, de departe este cea mai impunătoare şi spectaculoasă construcţie antică a Chinei, acumulând o varietate de. Aflat din anul 1998 pe lista patrimoniului universal UNESCO, templul asigură o călătorie în timp şi spaţiu, imaginaţia fiind singurul ingredient necesar. Nu mai insist asupra nivelului excepţional de organizare, ghidare şi servicii existente, despre care am mai vorbit.
Rangul de cel mai important spaţiu al perioade imperiale chineze din Beijing vine tocmai din faptul că aici, începând cu anul 1420, anul când au început lucrările de costrucţie, au fost organizate ritualuri dedicate cerului, Pământului, Soarelui.
Cine doreşte să înveţe lecţia măririi şi decăderii unui imperiu, lecţie care poate fi translată în oricare dintre aspectele vieţii cotidiene, personale sau la nivel de comunităţi, trebuie să viziteze măcar o dată Yuanmingyuan - Grădina strălucirii perfecte sau Grădina eternei primăveri - Grădina Imperială. Este locul din China, nu doar din Beijing, pe care de fiecare dată l-am părăsit întristat, deşi de fiecare dată revin pentru a învăţa o nouă lecţie despre viaţă, despre istorie, despre cât de puţin poate să însemne un uriaş atunci când istoria se întoarce împotrivă-i. Dacă un spaţiu de acest fel, un adevărat Rai pe Pământ a fost realmente ras de la temelie, atunci nimic, absolut nicio zbatere a omului nu este raţională dacă nu are în vedere şi dispariţia, distrugerea. Celor care cunosc, le propun să imagineze Louvrul şi grădinile lui impresionate puse la pământ, arate şi cred că nu este suficientă imaginea dezastrului lăsat în urmă de furia aliaţilor franco-britanici în 1860. (…).

Zona Artei 798 - Încă de la primele ore petrecute în Beijing, am avut permanent sentimentul că am ajuns acasă. A fost o stare care m-a urmărit pregnant cu care m-am obişnuit repede, poate pentru că orice om se obişnuieşte cu ordinea, liniştea, firescul şi mai ales cu constanţa zilelor. Este o combinaţie de prezent comun amestecat cu un trecut trăit şi regăsit, trecut mă urmăreşte permanent în călătoriile pe care le fac des în acest imesul Beijing.
Mi-am dorit multă vreme să ajung în "Zona Artei 798", curiozitate stârnită de prieteni dar mai ales de consemnările din presa chineză şi străină, un loc atat de valoros in cultura modernă a Chinei încât dacă realizatorii Top Gear au ales în România Transfăgărăşanul, în China au ales "798"! Aşadar, m-am înarmat cu răbdare, am sunat un bun prieten care locuieşte aici de mai bine de şase ani, şi am traversat Beijngul dintr-un capăt la celalt, de la Vest la Nord-Est, mai mult de 30 de kilometri, pentru a descoperii un loc pe care nu l-aş fi crezut posibil în tradiţionalista societate chineză. "798" este tot ce îşi poate dori lumea culturală modernă a secolului XXI, însă absolut totul într-un singur loc, transformat dintr-o fostă zonă industrială într-o altă lecţie chineză, de această dată o lecţie despre reconversie şi înţelegere a valoriilor trecutului. Sunt tentat permanent să fac trimiteri comparative la situaţia de acasă, la ce au ajuns fostele zone industriale româneşti din oraşe, însă fiecare poate să judece singur. (…).

Marele Zid - Cine a auzit de China ştie cel puţin două lucruri esenţiale: orez şi Marele Zid. Infinitimal de puţin, dar definitoriu. Bobul de orez - mic,  Marele Zid - uriaş. După mai multe vizite la Badaling - cea mai cunoscută porţiune din cei peste 6352 de kilometri de construcţie, şi la Mutianyu - locul în care am putut observa în detaliu modul de construcţie, a înţeles că din filozofia chinezilor de azi a merge pe zid este similar cu convingerea că eşti un om puternic. De asta nu trebuie să te surprindă dacă vezi părinţi alături de copii aflaţi la primii paşi, însă făcuţi pe cel mai impresionat şi mai mare proiect al lumii.
Din capitala Beijing poţi ajunge uşor la cinci porţiuni ale Marelui Zid, două dintre acestea fiind cele mai cunoscute, mai bine întreţinute şi conservate. Distanţele până la zid de 70 de kilometri sunt ridicol de mici ţinând cont de suprafaţa întregului stat, iar posibilităţile de a ajunge la el sunt practic nelimitate. Aproape la fiecare 20 de minute pleacă şi vin autocare cu câte şase locuri pe rând, adevărate depozite umane. (…).

Noul Beijing - Când locuieşti într-un oraş cu o populaţie egală cu cea a ţării tale, cu un număr egal de maşini cu cele din ţara ta şi cu o reţea de autostrăzi la care România visează să ajungă în următorii 10-20 de ani, eşti tentat să crezi că puţine sunt situaţiile în care să fii surprins. Starea aceasta de surprindere, câtă vreme eşti cu mintea şi sufletul deschise, dezbărat de idei lipsite de realism, este una permanentă. Reperul meu principal, în toate plimbările făcute în marea metropolă, a fost şi este Bulevardul Chang’an, o arteră cu o istorie aproape egală cu cea a Chinei şi care taie Beijingul de la Est la Vest, fiind totodată limita care separă Nordul de Sudul capitalei. Sub acest bulevard, lung de peste 30 de kilometrii şi care ajunge să aibă peste 16 benzi de rulare în proximitatea Pieţei Tian Anmen, se află şi principala şi cea mai veche linie de metrou, Linia 1, care uneşte extremităţile oraşului. Cu metroul ajungi cel mai uşor, ieftin şi comod în zona noua a Beijingului, acolo unde China nu mai seamănă cu China, la fel ca la Shanghai sau Hong Kong. Însă dacă în celalalte metropole influenţa occidentală a fost mereu prezentă, aici, în Estul Beijingului, totul este produs de inspiraţie occidentală dar pe model chinezesc. Marele este mai mare, detaliile sunt mai detaliate, totul este mai totul, ar fi exprimarea care să cuprindă totul într-o singură idee. (…).

Radio China Internaţional - Este locul meu de muncă şi motivul pentru care de mai bine de un an şi jumătate sunt resident la Beijing. De asemenea, este unul dintre motivele care mă fac să simt că uneori pot lua decizii corecte, radicale, înţelepte. Şi numai cine nu cuprinde oportunitatea de a munci în cel mai mare post de radio din lume - Radio China Internaţional, ajuns în decembrie 2011 la 70 de ani de activitate, de a cunoaşte o cultură impresionantă, refuză o şansa poate unică în viaţă.
Emisia în limba română a fost inaugurată la 29 august 1968, cu mesajul preşedintelui chinez, Chu Enlai, prezentat la o ceremonie oficială organizată la Ambasada României din Beijing, în care era condamnată agresiunea militară a URSS asupra Cehoslovaciei. De atunci, zeci de nativi chinezi, absolvenţi de studii în România, au devenit profesionişti ai limbii române, traducători de literatură românească, adevăraţi împătimiţi prieteni ai românilor şi României. (…).


SUMAR SUBIECTE:
Beijing, un oraş în mişcare
Librăria Wangfujing
Marele Zid
Metroul din Beijing
Mormintele imperiale Ming
Nanshan, dealul transformat în afacere de iarnă
Noul Beijing
Oraşul Interzis
Palatul Imperial de Vară
Palatul imperial de Vară din Beijing
Parcul Beihai

Piaţa Tian Anmen
Podul Marco Polo
Radio China Internaţional
Sărbătoarea Primăverii
Templul Cerului
Templul Confucius
Templul norilor azurii
Templul Thanze
Templul Yonghe Lama
Turnul Tobelor şi Turnul Colopotului
Zona Artei 798



vineri, 23 martie 2012

Invitație permanentă la Lectură


Secvențe: prima serie a Cursului de Povesti digitale

Chiar și o știre radio se poate transforma într-o poveste digitală. Iată exemplul:
Intro:
Chiar dacă au tâmplele cărunte, au rămas cu sufletul și mintea tinere. Este vorba de câteva vârstnice care au urmat cursul de Povești Digitale de la Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu. Cu multă imaginație, folosind sunete și imagini prelucrate pe calculator, bunicuțele cursante au creat propriile povești, inspirate chiar din viața lor. (Carmen Vulcan, în emisiunea Matinal de la Radio România Actualități, 22 martie 2012)






joi, 15 martie 2012

Gallimard


Eveniment: Expoziţia GALLIMARD – un siècle d’edition : 1911-2011
Organizator: Biblioteca Judeţeană ASTRA Sibiu
Parteneri: Ambasada Franţei în România – Serviciul de Cooperare şi Acţiune Culturală, Institut Français Roumanie
Colaboratori: Lectorat de Français

Loc: Biblioteca Judeţeană ASTRA Sibiu, corp B, foaier – str. G. Bariţiu, nr. 7
Perioada: 15 martie – 21 martie 2012
Vernisaj: 15 martie 2012, la ora 17:00


Pentru a marca centenarul de la crearea editurii franceze Gallimard, Biblioteca Judeţeană ASTRA Sibiu vă invită la un tur de prezentare a unui secol de istorie intelectuală, călătorind în timp prin documentele celei mai prestigioase case de editură europene.
Gide, Claudel, Aragon, Breton, Malraux, Joyce, Faulkner, Saint-Exupery, Michaux, Sartre, Queneau, Pinter, Camus, Yourcera, Duras, Kerouac, Kundera și Tournier sunt doar câteva nume care au contribuit la istoria literaturii și a ideilor secolului XX, nume care compun, în fapt, catalogul de Editions Gallimard.
Între această editură și intelectualii români a existat de-a lungul timpului o colaborare benefică și fructuoasă. Dintre cei care au semnat contracte editoriale cu Gallimard amintim triada de aur: Ionesco, Cioran, Eliade, iar din prezent, pe Gabriela Adameșteanu și Horia Bădescu.
Publicul sibian este așteptat să descopere o selecție remarcabilă de manuscrise, ediții princeps, scrisori și fotografii în colaje vizuale atractive, însoțite de o expoziție de carte Gallimard, din colecțiile Bibliotecii ASTRA.

Editura a fost creația unui intelectual și colecționar de artă născut în 1881, Gaston Gallimard, care a avut parte de o viață lungă – a murit în 1975. Expoziția trasează parcursul acestui burghez boem care s-a format într-o perioadă cunoscută sub numele de ”la belle époque”, dar care a traversat apoi trei sferturi de secol tumultos, secolul al XX-lea, marcat printre altele de două războaie mondiale și de două forme teribile de totalitarism.
Editura Gallimard se laudă după un secol de existență cu 35 de premii Goncourt și cu publicarea a 36 de autori deținători ai premiului Nobel pentru literatură.
Editura, situată pe rue Sébastien Bottin, una din cle mai scurte străzi din Paris, primește în jur de 6000 de manuscrise pe an, pentru că numele ei are o rezonanță special și se identifică de fapt cu însăși literatura franceză.

marți, 6 martie 2012

Cursuri gratuite pentru bunicii sibieni care doresc să spună nepoților și un alt fel de povești: digiTales


Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu consideră că fiecare experiență a membrilor comunității contează, iar pentru a demonstra acest lucru va deschide, începând cu data de 12 martie 2012, o serie de cursuri gratuite (3 grupe, a câte 5 participanți) destinate, în principal, persoanelor de vârsta a III-a, bunici și bunicuțe care aleg să spună nepoților lor și un alt fel de povești: digitale.

Povestea digitală este o video-narațiune creată prin combinarea vocii înregistrate cu imagini în mișcare și muzică.

Cursul de Povești DigiTale oferă celor interesați oportunitatea să-și spună propriile poveşti, dar și să dobândească abilități în utilizarea tehnologiei digitale. Sesiunile digiTale sunt un bun prilej de petrecerea timpului liber într-un mod distractiv, dar care permit și înțelegerea procesului de învățare pe tot parcursul vieții, îmbunătățirea aptitudinilor lingvistice prin povestire digitală și scriere de scenarii și, nu în ultimul rând, apartenența la lumea ”online”.

Cursanții se vor bucura de sprijinul trainerului-bibliotecar, Florinela Anca Vasilescu, pe tot parcursul biblioAtelierului, atât pentru scrierea scenariului, administrarea imaginilor, dar și, ulterior, pentru promovarea produselor multimedia la nivel național și internațional.
Competențele bibliotecarului trainer au fost dobândite în urma unui curs de formare profesională Extending Creative Practices dintr-o inițiativă Grundtvig pentru Life Long Learning în cadrul Colegiului Goldsmith din Londra, Marea Britanie, cu sprijinul Fundației IREX București. Scopul proiectului, incluziunea digitală a persoanelor de vârsta a treia prin folosirea povestirii digitale.

Prin acest curs, Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu contribuie la seria de activități dedicate Anului Internațional al îmbătrânirii active și a solidarității între generații, 2012.

Înscrierile se fac zilnic, pe tot parcursul lunii martie, de luni până vineri, la secretariatul Bibliotecii Județene ASTRA Sibiu (et. 1, corp B) sau la numărul de telefon 0269 210551, între orele 8:00-16:00.

Explorează dincolo de cuvinte, aducând la lumină fotografiile din albumele păstrate cu sfințenie!

de ziua lu' mami

Secția pentru copii și Tineret vă invită în data de 8 Martie, la ora 11:00, în Foaierul Bibliotecii, la un spectacol de muzică și cuvinte alese, numit de noi Mama, îngerul meu pe pământ!, cu participarea Luanei Prodea (7 ani), Timoteei Dan (11 ani),  lui Dominique Simionescu (11 ani) și a unui grup de elevi din clasa a IV-a B a CN O. Goga din Sibiu.
Un eveniment frumos, pus la cale de colega noastră Ana Coca.


joi, 1 martie 2012

biblioAtelier despre semne, mituri și simboluri



În cadrul bilioAtelierului de Astrologie Vizuală cei interesați pot afla importanța cunoașterii miturilor cerești și modalitățile prin care se poate redefini relația cu acestea. Se va discuta despre constelații și zodii, horoscoape și interpretari, dar și despre modul în care percepția cerului ne modelează intențiile și aspirațiile.

BiblioAtelierul propune publicului sibian tema clasică a mitului modern al Zodiacului, tratată inedit de astrologul Cosmin Tomescu, a cărui o teză care îl readuce pe omul contemporan în postura creatorului de mit, ajutându-l să redea dimensiunea cosmică a destinului ce îl leagă de această Lume.

BiblioAtelierul se adresează pasionaților de astrologie, dar și celor care privesc spre cer întrebător sau către o cultură tainică a presimțirii.

Data: 7 martie 2012
Ora: 17:00
Loc: Foaier
Durata:  2 ore.
Intrarea: Liberă

Întreabă și Primăvara îți va răspunde!